hanna, aseara cand a vazut ca eram rupta (mai nou le observa 
): “titz repede si dorm”. nu, nu e nimic cu tzitzi, e cu citit. iar ne doare capul de cat vorbeste.
eric a venit cu febra musculara la gura de la ziua prietenului lui ca au stat 1 ora in stau si au ascultat… tarkan.
hanna tocmai si-a invatat ziua de nastere, luna o stia deja.
h: eric, tu cand ai geburtstag?
e: in xxx in fiecare an. din 2001 minus fragezeichen.
este culoarea centurii pe care a primit-o Eric dupa proba de la karate! a fost asa de mandru si fericit!!! si noi
cu ocazia asta am aflat ca dino a primit sapt. trecuta bataie zdravana (unu-l tinea, altu-l batea, baieti buni, de altfel). in timp ce Eric a dat proba, toti ar fi trebuit sa se uite la el. cei 2 frati si-au pus mainile la ochi sa nu vada. pe urma antrenorul i-a intrebat care e succesiunea exercitiilor si a comentat ca nu s-au uitat. dupa aplauze si primirea centurii si a diplomei, a mai trebuit sa exerseze tumba inapoi si tumba fara maini (am gandit ca asta va exersa o viata si tot nu o va putea face si dupa ce s-a uitat cum a facut antrenorul de 3 ori, a facut si el. dupa alte 5 incercari a facut-o bine ). la sfarsit a sarit in sus de bucurie a primit felicitari de la un frate si de la mama lor si de la altii.
azi am fost la o hala de jucat si cineva a lovit-o pe Hanna in ureche. l-am intrebat pe Eric unde a fost sa faca o karateka 
h memoreaza cred discutiile de la gradi. si raul a obs. asta. ziua de azi:
e: z*** hat jetzt, euch bekommt nächstes mal.
h: ich wolte schon längst
e: warum hast du dich nicht gemeldet?
sabine: melde dich nächstes mal
pe urma eric a intrebat-o despre ce vorbeste si s-a rusinat, desi si eric i-a spus ca si el vb. singur.
si asa incepu folosirea camerei proprii…
eric: azi a fost prima zi faina la gradi noua.
s-a jucat afara cu baietii si cand a venit ploaia, s-au bagat in casuta, n-au vrut sa vina inauntru ca pe ei nu-i bate grindina in casuta
azi e zi mare, eric va da examen pt. prima centura. de fapt jumatate de centura. sa nu uit sa iau digi cu mine.
ne-am jucat de-a nunta. si primarul a spus ca sotii vor trai impreuna pana cand nu o sa moara. replica lui hanna: “cand o sa fiu asa de mare (pana la gatul meu), eu o sa fiu mama si tu bunica”.” si cand o sa fiu asa de mare (pana la capul meu), tu o sa fii moarta”. astea da perspective, a?
nu-i mai tace gura o clipa, cand nu are nimic de spus, canta incontinuu. eric pare total mut cand e si hanna. azi am plecat eu cu pruncii in oras, pe jos (“nu mergem cu trenul?” deja aproape plangand… “ba da, normal, dar nu mergem cu masina”). de dimineata de la 9 i s-a pus pata ca ea vrea döner (“ai bani la tine?” “de ce intrebi?” imi cumperi döner? eu vreau sa mananc döner” [iar döner!!??] “da, se poate, desi la ora asta”… merge la ceilalti copii de la muzica: “eu ma duc la döner acum”), l-a cooptat si pe eric (nici nu era greu, deja ieri cica numai asta au vrut), asa ca am cinat toti in oras… döner.
