pt. ce mergem la berlin?
eric: sa vedem brandenburger tor si pe angelica. pe angelica nu am gasit modalitate de a spera ca o vom vedea, asa ca i-am explicat ca nu se poate. dar in fata la brandenburger tor spune ca angelica sigur are un mercedes si el ar vrea sa-i vada masina. si in urmatoarele minute opreste la semafor sau ce un mercedes negru decapotabil cu o tanti inauntru care din spate avea freza lui angelica. si zic uite-o pe angelica in masina. a ramas perplex. nu era ea, din pacate, dar ne-am distrat putin.
hanna: sa mancam un berliner. sambata de pasti la bäckerei nu au avut berliner, i-au mancat pe toti. la magazinul de donuts de langa in schimb a avut si cu nutella, asa ca a picat planul lui hanna de a taia berlinerul in 2, partea cu gem o mananca papi sau altcineva, restul o mananca ea.
fu ok la berlin, gemischt tare. fu fain ca ne-am dus cu prieteni. ne-au socat cladirile comuniste, de ex. ritz-carlton hotel din potsdamerplatz, friedriechstadtpalast pe care in poza nu vad, dar scrie un OST maaaaaare. multe urme ale razboaielor, peste tot dai de ele. poate numai la zoo nu. muzeul comunicatiilor ne-a placut mult. ti se explica frumos de tot cat de multe a facut armata pt. omenire, pt. comunicatie, inclusiv mijloacele de comunicatie din primul si al 2-lea razboi. am vazut primul timbru al reginei victoria din 1840. in germania a aparut 10 ani mai tarziu. de fapt de 170 de ani exista timbru. mi s-a parut destul de putin. cupola reichstagului a fost faina, siegesaäule iar, eric a socotit ca tanti ar trebui sa aibe cam 45 de cm piciorul si el are 24. tunelul in care ne-am adus aminte si am urlat, unter der linden si turnu tv desi noaptea. neue synagoge e de fapt antreul vechii sinagogi, care trebuia sa fie uriasa. museuminsel e impunator, hackescher markt e dragut tare. ampelmanii pe care i-am remarcat imediat, dar copiii au si spus, sunt marketing curat.
lui eric i-a placut cel mai mult toru si muzeul comunicatiilor, lui hanna turnul tv si zoo. cel mai putin i-au placut lui eric oamenii (tipul care ne-a inchiriat apartamentul a fost ciudat, omer a urlat tot timpul, eric a spus ca nu-i place, sa plecam. pe urma la reichstag cu liftul. am pus mana la senzor sa intram ca mai era loc si liftierul nu i-a mai lasat sa intre pe prietenii nostri, dar la etajul 1 i-a lasat pe altii 10 sa intre. eric imediat a remarcat. nu a fost un comportament demn de reichstag. eric a fost entäuscht de-a dreptu. i-am spus tipului ca ar putea fi mai politicos), lui hanna pozele din camera noastra (in antreu era un perete intreg cu foto alb negru din china cea mai comunista, iar in camera noastra la sosire erau niste foto cu sange, pistol etc, pe care eric cand le-a vazut a zis ca el cu astea in camera nu poate sa doarma).
probabil vom mai merge la berlin, nu e un oras pe care sa-l poti vizita in 4, de fapt 3 zile cu copii. dar si mai probabil ca vom merge inainte la paris si barcelona.
): “titz repede si dorm”. nu, nu e nimic cu tzitzi, e cu citit. iar ne doare capul de cat vorbeste.
