tot luni

azi dimi hanna cand a fost gata, voioasa m-a pupat si a iesit pe usa. raul inca nu a fost chiar gata, nici eric. i-a asteptat jos.

ziua a decurs fara incidente din partea ei. si e luni. e bine.

a adus acasa caietul cu cantecele pe care trebuie sa le stim pana sambata. a desenat f. frumos inauntru. numai eric nu apare niciunde. “nu e loc si pt. el”. hmm…

si… a mai primit o poseta cu o papusica care isi schimba fizionomia, o data stramba din gura si cand ii intorci capul pe partea cealalta, rade. a fost in culmea fericirii. si mai are si imbracaminte pt. padure. ce idei! si eu tocmai am terminat de rasfoit un catalog cu 1328 de pagini

adaugare: vad ca tag-ul de frati e cel mai mic. si muzica.

adaugare 2: acum stiu de ce e catan asa de fain: are tag-uri

luni

e o zi infernala. cea mai mare buba e atunci cand duminica ma culc si eu de amiaza pt. ca sigur seara nu ma pun la o ora normala in pat si deci luni sunt zombie. ieri am planuit sa ma duc cu eric la muzeul civilizatiei umane ca hanna a ales sa mearga cu raul la zoo. si mai jucam un catan, si inca unul, si mai mancam, si pe urma eric zice “dar chiar asa de repede sa mergem?” (era aproape 2). bine, ne intindem putin la noi in pat si citim. dupa vre-un sfert de ora, “eu sunt gata.” “sa dormim putin (era rupt)” “bine, 20 de minute… nu, 30… nu, catva…”. la 5 si jumatate a intrat raul in camera si m-am trezit eu, eric pe la 6.
si luni. in mod normal ziua incepe pe la 10 si se termina pe la 6. azi ar fi vrut sa inceapa la 2, dar am scapat trenul cu 2 minute, asa ca a inceput la 2 si 20. si a durat… pana la 7. la 7 si 20 l-am sunat pe raul din gara sa vina dupa mine, dar n-am mai avut baterie. asa ca la 8 jumate am ajuns acasa. si ce gasesc? la 7 si 27 am primit un email:

“hallo mama du solst schnell nahhause kommen

eric”

iar hanna

ne-am jucat de-a nunta. si primarul a spus ca sotii vor trai impreuna pana cand nu o sa moara. replica lui hanna: “cand o sa fiu asa de mare (pana la gatul meu), eu o sa fiu mama si tu bunica”.” si cand o sa fiu asa de mare (pana la capul meu), tu o sa fii moarta”. astea da perspective, a?
nu-i mai tace gura o clipa, cand nu are nimic de spus, canta incontinuu. eric pare total mut cand e si hanna. azi am plecat eu cu pruncii in oras, pe jos (“nu mergem cu trenul?” deja aproape plangand… “ba da, normal, dar nu mergem cu masina”). de dimineata de la 9 i s-a pus pata ca ea vrea döner (“ai bani la tine?” “de ce intrebi?” imi cumperi döner? eu vreau sa mananc döner” [iar döner!!??] “da, se poate, desi la ora asta”… merge la ceilalti copii de la muzica: “eu ma duc la döner acum”), l-a cooptat si pe eric (nici nu era greu, deja ieri cica numai asta au vrut), asa ca am cinat toti in oras… döner.